******
Obosita,haituita,alungata de propria-mi constiinta,incerc sa alung noroiul din mine si merg sa fac dus:asa a rezultat materia cenusie.
******
Am sa schimb sfarsitul acelui eseu doar din cauza ca esti departe de a fi sursa tuturor neajunsurilor mele.Cu cine am sa te inlocuiesc?Nu stiu.Pentru ca nu stiu ce divinitate sau demon are statutul asupra suferintilor si dezamagirilor mele.Unul trebuie sa le fi creat,iar celalalt trebuie sa le fi negat.Pe cine sa dau vina?
******
Am ideile dar nu am talentul de a le pune pe o coala de hartie.Sunt oprimata si de ultima modalitate de manifestare.
******
Crizele de isterie apar din renuntare.Sunt ultimele zvacniri ale celei ce numim viata.Sunt totdeauna urmate de prabusire.
******
De ce femeile nu sunt mari filozofi sau predicatori?Pentru ca pentru ele simplul fapt de a iubi inseamna si nastere si batranete si moarte.Cunoaste cineva fiinte mai dedicate unei idei mai absurde?
******
Trista si epuizata de infrangerea mea de propriile-mi ganduri,imi dau seama ca nicand nu voi gasi o alinare altundeva.Poate ca e un soi de narcisism,dar imi ajung mie insami ,in tumultul abnegatiei fata de cei din jur si fata de mine insami.Poate tocmai ca in adancul fiintei noastre nu cunoastem o fiinta mai draga noua decat propria-ne persoana,poate de aici dorinta de a ma huidui si a ma dispretui cu atata inversunare.
******

Adie un vant usor ce-mi mangaie obrazul,antrenand in jocul sau firele de par carora le-a impus un dans oarecum salbatic…Ma las prada acelei mangaieri de zefir.Deschid ochii adormiti ca dupa un somn lung si incerc sa ma obisnuiesc cu lumina soarelui.Nici nu stiu cand s-a facut lumina.Iesisem de dimineata sa ma plimb prin gradina si se pare ca am adormit…Duc mana deasupra ochilor in speranta de a mai opri cumva din lumina ce navalea violent .Ma ridic de pe banca ce-mi fusese pana atunci gazda;inca mai vad usoare pete de negru,insa disting in cea mai mare parte culorile,astfel ca sunt cuprinsa de un val intens de verde.

****************
Suntem ca niste pesti in acvariu,cunoscand doar lumea in care se afla.Fara putinta de a evada,luand contact cu altii dintr-o alta lume doar atunci cand stapanul mai cumpara si alti pesti.Intre-zarim alte lumi asemeni noua,aflam ca si altii sunt prizonierii unei vieti limitate de geamuri stravezii prin care suntem priviti de niste fiinte hidoase incapabile de a ne reda libertatea;nu din cauza ca nu ar dori ci din cauza faptului ca nu si-au pus niciodata problema ca noi am dori-o.Si cand te gandesti ca sunt atatea oceane ,asemanatoare Universului nostru…Noi suntem cei inapti de a vedea! Ne credem stapanii absoluti ai unei lumi de acvariu,ce nu exista decat in dorinta noastra de a avea ceva palpabil dandu-ne parca siguranta existentei noastre.Am,deci exist! Idioti ,intr-o lume plina de idioti,incapabili,lipsiti de umanitate,de principii si mai ales de dorinta de a evada cu adevarat.Aceasta dorinta exista,insa numai ca forma initiala,ca idée…Lumea ar fi cu totul alta daca am avea si curajul afirmarii noastre ca entitate spirituala,atunci si dorinta de moarte ar avea finalitate.

Related posts:

1. Narcis Part. II
2. Narcis Part. I
3. Oare
4. New Artist : Flobo “Omul care aduce ploaia”
5. Ploaia Part. I